ANDREA ROSATO

 

J’ ti ci vede assettate alloche sopre,

‘nghi nu mizzone appicciate ‘mmocche…

J’ ti ci vede a lu centre di lu ciele,

coma si fusse lu centre pi’ ‘ddavere…

 

Intante aecche sa’ fatte notte,

chi more de fame e che s’abbotte,

Andre’ dimme si s’arichinosce

‘stu monne ca’ ‘nzi cure e tè la tosce!

Andrè ‘stu poste n’ha ‘cchiù state

cuscì coma tu l’avì landate…

 

J’ ti ci vede a lu strusce di lu ciele:

“T’è passà Andrè, Langianese addavere,

t’è passà chi s’aricorde ancore,

come n’ommene ch’ ere ‘nu signore!”

 

Intante aecche s’ha fatte scure,

na mane annenze e ‘mbaccia a lu mure,

tu ci aricurde ‘nu poste ca’ ‘ngi sta’ ‘cchiù,

e di guaie quanta ne vu!

Andrè ‘stu poste n’ha ‘cchiù state

cuscì coma tu l’avì landate…

Andrè dacce ‘nu sguarde pinzice tu,

parle ‘nghi Cullù che sta lassù….

 

Picchè a lu centre di monne ci sta la Terre,

a lu centre di la Terre ci sta l’ Europe,

a lu centre de l’ Europe ci sta l’ Italie,

a lu centre de l’ Italie ci sta l’ Abruzze,

a lu centre de l’ Abruzze ci sta Langiane,

a lu centre di Langiane ci sta ‘na piazze,

a lu centre de la piazze ci stanghe j’…

 

Andrea Rosato!