ANDREA ROSATO
J’ ti ci vede assettate alloche sopre,
‘nghi nu mizzone appicciate ‘mmocche…
J’ ti ci vede a lu centre di lu ciele,
coma si fusse lu centre pi’ ‘ddavere…
Intante aecche sa’ fatte notte,
chi more de fame e che s’abbotte,
Andre’ dimme si s’arichinosce
‘stu monne ca’ ‘nzi cure e tè la tosce!
Andrè ‘stu poste n’ha ‘cchiù state
cuscì coma tu l’avì landate…
J’ ti ci vede a lu strusce di lu ciele:
“T’è passà Andrè, Langianese addavere,
t’è passà chi s’aricorde ancore,
come n’ommene ch’ ere ‘nu signore!”
Intante aecche s’ha fatte scure,
na mane annenze e ‘mbaccia a lu mure,
tu ci aricurde ‘nu poste ca’ ‘ngi sta’ ‘cchiù,
e di guaie quanta ne vu!
Andrè ‘stu poste n’ha ‘cchiù state
cuscì coma tu l’avì landate…
Andrè dacce ‘nu sguarde pinzice tu,
parle ‘nghi Cullù che sta lassù….
Picchè a lu centre di monne ci sta la Terre,
a lu centre di la Terre ci sta l’ Europe,
a lu centre de l’ Europe ci sta l’ Italie,
a lu centre de l’ Italie ci sta l’ Abruzze,
a lu centre de l’ Abruzze ci sta Langiane,
a lu centre di Langiane ci sta ‘na piazze,
a lu centre de la piazze ci stanghe j’…
Andrea Rosato!